- Economia Greciei se sprijina , fara indoiala, pe turism. Milioane de straini vin anual in Grecia, fiecare parte a acesteea fiind promovata in pliante sau pe internet. Nimic nu se compara insa cu insulele acestei tari mediteraneene, imprastiate haotic prin marile din sudul Europei. Daca intrebi turistii care s-au intors din vacanta petrecuta in tara lui Homer cat de placut e un sejur acolo, toti o sa vorbeasca in termeni elogiosi despre ce au vazut si cu strambaturi din nas cand vine vorba despre servicii. Asta despre partea continentala a tarii.Pentru ca, imediat cum subiectul se muta spre insule, tonul se schimba.
Alte peisaje, alta atmosfera, alti oameni. Iar ca sa numesti una dintre insule drept cea mai potrivita pentru concediu, deja comiti un sacrilegiu. Pentru ca nici una nu se compara cu cealalta. Cele cateva zeci de insule sunt impartite dupa diverse criterii, cel mai important fiind cel legat de marea in care se afla fiecare grup.
- Cicladele, supranumite „perlele Marii Egee“, sunt in numar de 50 si numele Cyclos e semnificativ pentru imaginea acestora vazuta de la inaltime: par a se roti in jurul centrului, insula sfanta Dilos. Originea vulcanica este „vinovata“ pentru frumusetea reliefului, contrastul dintre rocile cu tenta rosie si apa verde-albastra fiind magnific. Daca adaugam si albul caselor risipite din loc in loc, la ferestrele carora atarna neglijent florile multicolore, intelegem de ce multi refuza sa revina pe continent.
Fiecare dintre insulele Cyclos are propriile arme prin care isi cucereste turistii, de la viata de noapte de pe Mikonos, pacea care domneste pe Folegandros si Anafi, si pana la spectacolul de pe Santorini. Daca cineva doreste sa le viziteze intr-un numar cat mai mare, trebuie sa apeleze la liniile de ferryboat ce pleaca din Pireu. Nici un traseu insa nu va reusi sa le acopere pe toate, asa ca este de preferat sa ne oprim in fiecare an pe cate una.
- Insulele Dodecanese isi trag numele din numarul lor (dodeca=12) si au fost botezate astfel atunci cand toate au protestat fata de birurile impuse de Turcia. Se intind chiar la cativa pasi de coastele Turciei, iar istoria lor s-a legat intotdeauna de norocul - sau ghinionul - adus de nimfa Rhodos, cea care avea sa dea numele celei mai cunoscute insule dintre ele. Istoria acestui mic grup de insule a fost dintotdeauna zbuciumata, ele fiind in permanenta ocupate de cate una dintre marile forte ale vremii: Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, cruciatii Sf. Ioan si pana la turci, in 1912, inlocuiti apoi de italienii care le-au detinut si le-au exploatat pana in 1947, cand au revenit din nou Greciei.
- Evident ca au ramas marturii ale acestui zbucium: Templul lui Apollo si Teatrul Roman in Kos, Pestera Sfanta a Apocalipsei din Patmos, Manastirea Sfantului Ioan. Pe cea mai mare insula, Rhodos (declarata oficial cel mai insorit loc din Europa), candva un adevarat oras-stat, exista inca Palatul Gran Maestri, Odos Ippoton, Strada Cavalerilor sau Acropolele, insa cea mai mare pierdere o reprezinta, fara indoiala, distrugerea Colosului, una dintre cele 7 minuni ale lumii.
- -Va urma-
Astazi, turismul a inflorit pur si simplu, demonstrand lumii ca ospitalitatea celor din insule nu a disparut niciodata.
